Totul a pornit de la un banal "Mela, ai putea sa scrii despre tine ca si cum te-ar intreba diriginta ce ai mai facut." Chiar, ce-ar fi daca…? Asta da provocare! Si ca sa nu-mi dezamagesc diriginta
si nici colegii, mi-am facut tema cu constiinciozitate si iata ce a iesit…
Ne-am revazut dupa 10 ani de la absolvire, in vara anului 2001, in Onestiul mic dar cochet pe care il "tradasem" in 1991 pentru Galati, dar care a ramas orasul meu de suflet, unde mi-am trait din plin copilaria si adolescenta, prieteniile, iubirile, reusitele si esecurile, si unde mi-am pus la pastrare amintirile. M-am lasat "adoptata" de orasul de la Dunare, unde, printre cateva chiuluri de la cursuri si nu mai stiu cate examene, am absolvit Facultatea de Litere…da, da, le-am invatat pe toate, de la A la Z. :-))
Speram ca la intalnirea de 20 de ani sa fiu iar langa voi, insa Bruxelles-ul, "acasa" pentru mine de peste 5 ani, mi-a dat planurile peste cap. Am ajuns aici in ianuarie 2006, doar cu 2 valize, dar cu multe semne de intrebare si cu multe sperante. Ma astepta o viata noua, cu prieteni noi, cu o cultura noua si cu o tinta pe care nu avusesem niciodata indrazneala sa mi-o stabilesc – Comisia Europeana – unde lucrez si astazi; o adevarata ecuatie cu foooarte multe necunoscute! Din fericire, am rezolvat-o rapid (n.r. ecuatia - din care am eliminat elementul "sot" mai intai de toate) si mi-am vazut mai departe de viata alaturi de fiul meu (acum in varsta de 12 ani). Ma simt o persoana privilegiata, o "iubita de soarta", o mama implinita, care traieste din plin satisfactiile fiului ei, criticul cel mai aprig si admiratorul ei cel mai fidel, de la care invata in fiecare zi cate o lectie de viata.
Sperand din tot sufletul ca la urmatoarea "reuneala" sa ma alatur voua, sa depanam amintiri, sa retraim din momentele frumoase de altadata, nu-mi ramane decat sa ma delectez cu pozele postate si sa va imbratisez cu drag pe toti.
si nici colegii, mi-am facut tema cu constiinciozitate si iata ce a iesit…
Ne-am revazut dupa 10 ani de la absolvire, in vara anului 2001, in Onestiul mic dar cochet pe care il "tradasem" in 1991 pentru Galati, dar care a ramas orasul meu de suflet, unde mi-am trait din plin copilaria si adolescenta, prieteniile, iubirile, reusitele si esecurile, si unde mi-am pus la pastrare amintirile. M-am lasat "adoptata" de orasul de la Dunare, unde, printre cateva chiuluri de la cursuri si nu mai stiu cate examene, am absolvit Facultatea de Litere…da, da, le-am invatat pe toate, de la A la Z. :-))
Speram ca la intalnirea de 20 de ani sa fiu iar langa voi, insa Bruxelles-ul, "acasa" pentru mine de peste 5 ani, mi-a dat planurile peste cap. Am ajuns aici in ianuarie 2006, doar cu 2 valize, dar cu multe semne de intrebare si cu multe sperante. Ma astepta o viata noua, cu prieteni noi, cu o cultura noua si cu o tinta pe care nu avusesem niciodata indrazneala sa mi-o stabilesc – Comisia Europeana – unde lucrez si astazi; o adevarata ecuatie cu foooarte multe necunoscute! Din fericire, am rezolvat-o rapid (n.r. ecuatia - din care am eliminat elementul "sot" mai intai de toate) si mi-am vazut mai departe de viata alaturi de fiul meu (acum in varsta de 12 ani). Ma simt o persoana privilegiata, o "iubita de soarta", o mama implinita, care traieste din plin satisfactiile fiului ei, criticul cel mai aprig si admiratorul ei cel mai fidel, de la care invata in fiecare zi cate o lectie de viata.
Sperand din tot sufletul ca la urmatoarea "reuneala" sa ma alatur voua, sa depanam amintiri, sa retraim din momentele frumoase de altadata, nu-mi ramane decat sa ma delectez cu pozele postate si sa va imbratisez cu drag pe toti.
Necunoscute sunt caile Domnului...
RăspundețiȘtergereFrumoasa si sincera poveste....
Toate povestile incep cu "A fost odata....".
Tot inainte Melania!
Poate ne spui cu cine stateai in banca. Stiu ca erai pe randul de la geam. In ce banca stateai, cine era colega /colegul tau de banca, cine era spre geam si cine spre randul din mijloc, cine era in banca din fata si spate...
RăspundețiȘtergereMelania, jos e o rubrica intitulata "Persoane interesate". Da te rog un click si subscrie.
RăspundețiȘtergereEste ca un alt fel de prezenta.